Care dintre cine nu și-a pus problema? Răspuns: nu se cunoaște cu exactitate. În schimb, se poate da raportul. Avem atâtea rapoarte că putem să mai dăm din ele. De exemplu, raportul cu privire la cana de lapte: într-o cană de lapte, zahărul trebuie să se afle în raport de maximum 1:5 cu lungimea toartei. În cazul în care acesta, toarta, se află pe dinăuntru, raportul poate fi ușor modificat, cu ajutorul raportorului. Ce este Batista? Nimic mai simplu – un mare jucător de fotbal. Nu care cumva să suflați ceva în el! Niciodată nu se știe de unde sare […]

Teroarea i se citea pe ochii care citeau îngrozitorul mesaj înscris cu cerneală roșie pe biata hârtie aflată în fața ochilor personajului în chestiune. Textul era simplu: Tinerii pionieri sapă în grădină. Însă rezonanțele uimitoare îl uimeau pe altfel voiosul Trandabur Micodin, care brusc uită de cerințele cotidiene și rămase în extaz, poziție care îi semăna atât de bine. Cititorul familiarizat cu furtunile metacritice se va fost fiind prins de mesajul tulburător care tulburase concordanța timpilor. Citit invers, acesta se citea: Mâine după masă, te aștept în fiecare zi seara la scândură. Era vechea vorbă vietnameză, pe care Trandabur o […]

De ce oare am răcit eu? În mod sigur, nu din proprie inițiativă. Nici din altă inițiativă, colectivă sau paracolectivă. Mai degrabă, dintr-o succesiune de cauze și efecte ce s-a soldat cu un efect atât de josnic încât nu mai putea constitui o nouă cauză: starea gripală. Personal, am o puternică stare gripală, deci sunt înstărit. Sunt înstărit, deci am posibilitatea să dau și altora din ceea ce-mi prisosește, adică gripa. Ceea ce și încerc, vorbindu-vă atât de convingător la această oră matinală de dimineață: vreau să văd dacă gripa se ia prin Radio Delta. Sincer să fiu, nu cred […]

Orice activitate e bună până nu degenerează în muncă. Asta se știe. Ce nu se știe însă este de ce furnicile se urcă pe orice. Cine nu s-a așezat cu… pantalonii pe un mușuroi? Și ce le-ai făcut, domne, de se suie pe tine ca apucatele? Le-ai dat foc? Le-ai dat apă? Nu. Le-ai dat atenție. Și atâta au așteptat. Ca și politicienii de prin mai știu eu ce țară. Le dai o leacă de atenție și se suie pe tine până nu mai vezi nimic, pentru că te-au acoperit așa tare, că nimeni nu mai știe că exiști. Nici […]

În cine să te mai încrezi? Grivei spune că os, Guvernul spune că pe dos, Iliescu jos, în fine, astea-s sloganuri, ideea e că în cine să te încrezi. Eu unu’ mă încred în Grivei, pentru că restul se încred în ei înșiși atât de tare, încât n-aș mai avea loc și eu. Dar Grivei e câine de treabă, muncitor, n-a murit la revoluție, da’ nici după, așa că pot să zic că e mai valoros decât oricare dintre ăia de la televizor. Pentru mine, normal. Adică, nu toți câinii sunt Grivei. Pentru altul o fi Azorel, sau mai știu […]

Interesant nu este deci când s-a prăbușit masa, ci modul în care Televiziunea măcelului asupra cărții ca fenomen se resimte în cratița cu sarmale a cerșetorului verde. Pe lângă acestea, ploaia troienește funebru sufletul elefantului roz care, iată, trage nădejde la o pensie a cărei indexare să nu muște din gheața pregătită la poarta pe unde se intră. Însă totuși cineva va fi auzit strigătele înăbușite și, trag eu nădejde, pâinea ce astăzi scoate aburi mâine va scoate limba la soare, cine știe, poate moare cineva. Și nu-i frumos ca în zilele vieții să lași mohoreasca muzică discotecală să te […]

Mă cheamă Bujorel Achim Trandabur și am 4 ani… de când activez în domeniul vânzătorilor de piei de ploșniță. Încă de când eram prea mic, mama mi-a spus să cresc odată mare, să fac și eu ceva util. Așa că, încă din clasa a VII-a am început comerțul înfloritor cu penarele pe care le furam de la colegul meu de bancă, Roșu Carol Magdalin, pe care de altfel am și râs de el când a venit la școală bătut pe motiv că pierde prea multe penare. În anii care au urmat, m-am dedicat exclusiv maturizării mele ca om, punând mai […]