De ce oare am răcit eu? În mod sigur, nu din proprie inițiativă. Nici din altă inițiativă, colectivă sau paracolectivă. Mai degrabă, dintr-o succesiune de cauze și efecte ce s-a soldat cu un efect atât de josnic încât nu mai putea constitui o nouă cauză: starea gripală.

Personal, am o puternică stare gripală, deci sunt înstărit. Sunt înstărit, deci am posibilitatea să dau și altora din ceea ce-mi prisosește, adică gripa. Ceea ce și încerc, vorbindu-vă atât de convingător la această oră matinală de dimineață: vreau să văd dacă gripa se ia prin Radio Delta. Sincer să fiu, nu cred așa ceva, pentru că, în primul rând, de la Delta omul ia numai lucruri bune – cărți, casete, deck-uri, nu de mult a luat și ceva salarii – în fine, astea-s chestii polițienești, intră la rubrica Vochină vă semnalizează, nu la o pastilă. Spuneam, în primul rând. În al doilea rând, este clar că, dacă veți continua să înghițiți pastile cu regularitate, nu există nici cel mai mic risc de a te îmbolnăvi. Cel mai mare, poate. Dar cel mai mic, în nici un caz.

Spunea un coleg mai deunăzi – tot gripat – că salteaua e fundamentul cearceafului. Am rămas năucit în fața profundelor semnificații pe care aceasta propoziție, în aparent simplă, le deține în mod implicit. În primul rând, este clar că procesul de a fi fundament i se întâmplă oricarei saltele, indiferent dacă cineva doarme sau nu pe cearceaful amintit, sau dacă acel cineva e răcit sau nu. În al doilea rând, cuvântul “fundament” exclude orice dubii în privința raportului dintre saltea și cearceaf. Este clar că aceste două elemente de accesoriat trebuie privite ca un tot unitar, ele neputând exista unul fără celălalt. Nu poate a se afla un cearceaf fără saltea, deoarece i-ar lipsi fundamentul, după cum nici o saltea fără cearceaf, deoarece nu ar mai avea al cui fundament să fie.

Este clar deci de ce am răcit: am nesocotit importanța calculului integral, adică până la capăt, în obținerea rezultatelor scontate. Dar despre asta vă voi fornăi și mâine.