Interesant nu este deci când s-a prăbușit masa, ci modul în care Televiziunea măcelului asupra cărții ca fenomen se resimte în cratița cu sarmale a cerșetorului verde.

Pe lângă acestea, ploaia troienește funebru sufletul elefantului roz care, iată, trage nădejde la o pensie a cărei indexare să nu muște din gheața pregătită la poarta pe unde se intră. Însă totuși cineva va fi auzit strigătele înăbușite și, trag eu nădejde, pâinea ce astăzi scoate aburi mâine va scoate limba la soare, cine știe, poate moare cineva.

Și nu-i frumos ca în zilele vieții să lași mohoreasca muzică discotecală să te poarte în mrejele-i întortocheate, ceea ce are efectul să nu aibă pe unde ieși.

Vise spulberate mă copleșesc numeric. Mecanica acvariului lasă mult de dorit. Peștii mor, iar eu n-am la ce să gândesc. Becul amurgului luminează feeric, dar stau cu spatele. Ce folos? Aspirina radiază etalându-și dublul potențial biologic de curățire, iar eu mă înghit de emoție, trăgând apa.

Lumea s-a schimbat. Acum e alte date care călăuzește pașii trecătorului indiferent. În privire i se citește ziarul colegului de salon, moment în cadrul căruia scârțâiala sfâșietoare a rotilelor readuce memorii rătăcite. Tăcerea încremenită a sfinxului reveria o produce, dar talismanul păsării măiastre e mai strălucitor ca pantofii alergătorului fulgerător, cu o situație de o sensibilitate ce derivă continentele și-ți mută nasul.

Căldura invadează inima ce bate de trei ori la porțile raiului. La ușă, calul:

— Vezi că vine Fane Spoitoru’ și m-am retras mai la umbră să-mi tihnească; Făt Frumos ce face?

Zgomotul infernal ce se pornește înăbușe finalul discuției, altfel palpitante, ce nu poate fi redată în cuvinte.

Mai menționez că, referitor la problema cu privire la tema vizată direct care ne frământă, nu am avut contact cu ea, prin urmare nu sunt în măsură să o știu.

Orice bilanțuri sunt tardive. Se vor folosi în loc monolanțuri, câte două de fiecare bilanț, ceea ce va avea efectul să se termine.